Când mă gândesc la tine
Așa cu ochii pierduți,
Intr-o tristețe negrăitoare,
Realizez simțirea unei
Gravități mai mari a cuvintelor.
Mă intreb cu aceste cuvinte
Că dacă mâine vom muri amândoi,
Fără sa fim unul lângă altul,
Și să ne ținem de mână,
In intunericul de dincolo
Imi e frică că nu am să mai pot
Să te gasesc vreodată!
De aceea,
Raspund misterului prin intrebări mai misterioase.

Cum se recunosc două suflete?
Care e numele tău acolo?
E adevărat că ne transformăm in stele?

Și dacă da ,asta inseamnă,
Că nu ne vom mai putea ține niciodată de mână
Sau să ne sarutăm nesătui
De față cu alții transformați in stele!
Asta inseamnă că degetele pe care,
Le-am sărutat,
Buzele,sânii,ochii,urechile,gleznele,
Rugăciuni ale dragostei mele
Nu vor mai fi.....
Nu vor mai fi.....
Nu vor mai fi......