poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-07 | |
Iar mă plângi, și iar ți-e dor,
Nici mie nu-mi e ușor, Și iar spui că nu mă vrei, Fiindcă sunt nemuritor. Zi de zi te tângui - dragă, Ba să vin, ba să nu vin, Nici eu nu știu ce să cred, Nu vreau ca să-ți fiu un chin. Eu ți-am spus și iar îți spun: Am să-ți dau lumina mea, Să-ți încălzesc inima, Dar nu pot să stau cu tine, Să trăiesc în viața ta. Și în șoaptă de ai spune, Și în vis de m-ai chema, Eu aș ști mereu că tu ești, Si-aș veni în mâna ta. Dar să nu mă strângi prea tare, În căușul mâinii tale, Să-mi dai drumul să mă întorc , În lumina de la soare. Nu pot sta mai mult de-o clipă, Căci eu vin din alt sobor, Iară de rămân cu tine, Mă usuc și am să mor. Astăzi zici ba nu! - frumoaso! Mâine, iarăși zici ba da, Azi îmi zici că mă iubești, Mâine - spui că nu m-ai vrea. Te-ai gândit mai multe zile: Ce ar fi dacă-aș veni. De-ar putea să-mi fie clipa; De un an; măcar de-o zi. Mintea-ți semn de întrebare, Cu privirea îndepărtată, Te uitai mereu spre soare, Și-mi ziceai: Nu vii odată? M-ai chemat acum și vin, Din lumină m-am întors Să-ți scot inima din foc. Vin pe raza ce străbate Gândul cel nemuritor. Universul scade timpul Ce îmi ia până la tine, Într-o clipă sunt în mâna-ți Cea fierbinte de iubire. Speriată de lumină, Strânsoarea o domolești, Lași mâna să se deschidă Îmi dai drumul, și-mi șoptești: Unde ești, dar, unde ești? În gradină te zăresc, Cu o stea prinsă în păr. Două lacrimi stau să-mi cadă, Doar la gândul că te văd. Oh, dar cât ești de frumoasă! În lumina te vezi toată Ca un înger diafan Din soare ruptă bucată, Zugrăvită pe altar! Rochia ți-i din tul roșu, Voalul este ivoriu. Să mă apropii eu de tine, Cum să fac, că nici nu știu?! După ce cobor din rază, Stau dup-un copac ascuns, Făr’ ca ochii tăi sa vadă Că-s de dragoste pătruns. Trag cu arcul o săgeată, Rostogol o pietricică, Îți arunc în zbor spre tine O pană de rândunică. Da, m-am gândit ce pot să fac?! Nu degeaba m-am certat Cu prietena mea, Luna Căci eu, harpa i-am furat. Mi-am luat harpa de la stele, Să-ți cânt- cântec de-alinare, Căci nu poți să înțelegi - dragă, C-o să plec din nou în soare. Mă arunc în zbor spre tine, Te înfașor cu-un sul de raze Iute îți fur o sărutare, Și apoi hoț - te strâng în brațe. Mă cuprinzi și arzi ca focul, Părul îți este ca văpaie, Trupul tot se unduiește, Și inima ți se înmoaie. Cerul se deschide-n ziuă, Razele toate se-ntind Risipind căldura multă, Strâng pământul mângâind. Acum plec, e ziua iar, Altă zi e în calendar. Trec din est către apus Seara trupul mi-e răpus. Îți vorbesc și îți dansez Să te fac să uiți de dor, Până când vin iar la tine, Iar pe-o rază o să cobor. În lumina mă întorc, Și iar sunt una cu ea, Raze multe, apoi stea. Clipa a trecut din nou. Iar mă plângi, și iar ți-e dor, Nici mie nu-mi e ușor, Și iar spui că nu mă vrei, Fiindcă sunt nemuritor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate