Aprinzi o țigară
și rămâi
cu ochii închiși
intuind mai mult scrumiera

țesăturile roșii se scurg acum prin geam
în farfurie prin mianatul pisicii
în ciorba de cartofi a bătrânei de dincolo
care lovește lingura doi dinți

dai drumul la apă
să nu auzi să nu te audă
și-ncepi un cântec prostesc
pe care-l curmi după primele note


îți legi capul cu-un prosop
și-ncepi ritualul de fiecare seară


iei oglinda te privești suspect
ca și cum ar trebui să te diseci pe tine pentru o notă frumoasă
ca și cum tot fumul s-a lipit de plămânii tăi
din care muști în fiecare noapte
ca și când ai putea vreodată să-nghiți tusea
de cărămidă roșie ce se freacă de asfalt

papucii nu-s și ceaiul fierbe