nu am numărat de câte ori spun, în gând: te iubesc, iubire! dar o spun așa de frumos, așa de adevărat... mi-ai invadat viața ca o deslușire de final, ca un epilog despre fantasticul mult așteptat, ștergându-mi toate clipele pe care le-am trăit fără tine... stau și mă uit la mine! ce firesc este să te simt! și-ncep să visez viitorul... ce mult îmi place să merg de mână cu tine, ce bine e când mă strângi în brațe! cred în dorințele mele cu tine, cred în aerul domnesc al perechii, cred în semne și tipare... da, ăsta e tâlcul! noi ne punem, unul pe altul, în rânduială, în lumină! și Dumnezeu se va bucura de această lucrare-mesaj!

2 iunie 2009, 02:20