a lipit cu lacrimile ei pe o planșă mare
multe confetti

oamenii veneau ca atrași de magnet se uitau
și intrau în tablou repede prea repede
spre supărarea publicului care se manifesta sonor în fundal
mai apuca doar să îi sărute pe tălpi
ca să nu le mai înflorească riduri

din rama tabloului au ieșit păsări ca furnicile după ploaie
atunci a zâmbit a simțit
pentru prima oară în viață
că în piept îi bate o inimă în care este o altă inimă
care ascunde o altă inimă
zâmbetul ei uni soarele cu luna
și se putea uita la nori ca într-o fântână

îngerii plămânilor ei
ai rinichilor ai pielii ai degetelor ai sânilor
ai gemetelor și tot așa
aruncau de plictiseală
pietricele în mare sperând să ridice nivelul apei
și să înece pe toată lumea