Dintr-o dată văd În față o cărare
Ce mă așteaptă zisa-i eu că pare
Tot gândindu-mă ce să fac
Să o urmez? să-i fac pe plac?

Luându-mi în dinți inima
Lăsând în urmă versul si rima
Plecăi spre ea încet, încet
Vazând în ea al meu portret.

Mergând ușor cu pasul lin
Văzui pe drum o floare de crin
Simțindu-i mirosul fermecător
Uitându-mă în jur,nici un trecător.

Sunt singur pe această cărare
Îmi dă o melancolică stare
Aducându-mi aminte de ea
Care sincer m-a iubit cândva.

Cărarea ușor, ușor se sfârșește
Văd uimit cum nu mai este
Drumul începe a fi pustiu
Și atât î-mi doresc, să scriu.

Uite văd acum o lumină slabă
Cred că e sfârșitul, alerg în grabă
Ajungând acum la sfârșit
Văzând trupul cum a murit.