poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-29 | | Înscris în bibliotecă de Corneliu Traian Atanasiu În cumpănă cu tot ce-a fost, pe-o dîră de lumină, înaintăm prin foi, prin aur răvășit, prin brumă fină. În neștire, ici și colo, mînile ne umblă prin cupele de flori, prin cele de pe urmă. De n-ar fi fost zădărnicit de-un crud brumar, polenul ar mai fi putut să fie încă - jar. Și umbrele ni le vedem în spațiul fără prisăcar, deodată nefiresc crescute printre lemne în rariște căzînd, ca pe cadranul plin de semne al unui ornic alb solar. Albinele mai au o zi în toamnă, pe afar' și-n coșnițele împletite din nuiele, o zi mai au cînd trebuie să-nvețe anevoioasă toată arta, meșteșugul mut de a păstra-năuntru pentru ele ardoarea verii ce-a trecut. Ne sfîșie pe amîndoi un zumzet lung în aer falnic, ne doare-albastrul. La noapte-i ceasul hotărît coroanele să cadă, surd și dintr-o dată, din copaci, cutremurînd meridianele c-un jalnic mulcom foșnet.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate