poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-28 | | Înscris în bibliotecă de Marta Cremeny
Sufletul amantului sinucis
bătu la porțile raiului. Și vămile cerului s-au deschis. Sufletul era trist, inima lui, tot rănită. Dumnezeu, cu dulceața graiului, i-a zis: ,,Multe ți se vor ierta, pentru o iubită. Vino în grădina crinilor, uită-i glasul, ascultând cântecele îngerești, focul stinge-ți în măreția luminilor.” Sufletul amantului a răspuns: ,,Să-mi uit dragostea? – Glumești. Raiul pentru asta nu e de-ajuns.” Sufletul amantului sinucis avea o rană, purpurie floare care se scutura, sânge, în abis. Necuratul ridică ușa iadului: focul torturei ardea ca un soare în cazane cu smoală, și din torțele bradului. ,,Vino, suferința te răsfață”, răcni Satana, arătându-i chinuiți cu mâini arse și priviri de gheață. Sufletul amantului a zâmbit: ,,Prea mici suferințe promiți celui de ea neiubit.” Frumoasei care nu mă cunoștea i-am scris Povestea plină de nevinovăție, așa cum a fost – și cum e și o să mai fie sufletul amantului sinucis.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate