Aici se află deznădejde. Nimicire
Aici limita triumfă mă încarcerează mă sugrumă
Aici nu există verdeață și bucurie
aici se destramă mirajul iluziile
rațiunea și inima se contopesc devin identice
devin neputincioase
Nu văd vreun înger
Aici aflăm că gratuite au fost poverile durerea amărăciunea
aici îți piere cheful de glumă și pofta de viață
Aici luciditatea formulează ultima concluzie
ce se întoarce (deopotrivă) contra lumii și a ei: nu există sens

Aici binele și răul se suspendă sunt identice
indiferente
aici e o jumătate bătrână înfricoșătoare
și un cer jos
jos
la nivelul umerilor la nivelul glesnei
negru gol insuportabil
Aici e frig și infern. Lipsesc comprehensiunea
tandrețea judecata pedeapsa
nici un zeu nici un sens nici o dreptate

nici o speranță de mântuire

Aici fiecare om poartă în cârcă întreaga umanitate
iar efortul său
stă nerăsplătit
Aici e insomnie e ceasul morții
Aici trufia noastră se dezlănțuie puhoi
ține cerul pe umeri
da trufia conștiința-de-sine luminată de deznădejde
Crunt dezamăgită inima
Aici se confundă străvechi presentimente și temeri: nu există sens

Nu

Aici binele și răul sunt găunoase ca o tobă de tinichea
Dumnezeu e vorbă goală de tinichea
om viermișor moluscă tinichea

Aici nu există structură tandrețe lege recunoaștere
aici se naște părerea de răi și dorința de a fi
nu om
ci animal:
curat nedomestic supus legilor speciei

E o liniște desăvârșită stearpă îmi aud pulsul
îmi aud celule măcelărindu-se cu mare poftă reciproc
Sunt om. Sunt viu. Sunt vie. Sunt un loc viu
acid
ce și-a atins împlinirea. Limita. Aici e loc destul
pentru deznădejde. Devorare. Autodevorare.
E exclusă mântuirea. Punct