Tu,Dumnezeu al Iertării, iartă-ne
Pentru speranțele deșarte
Pentru ochiul fugit peste o curbă lucitoare
Pentru încrederea în viață
Și în Mare.
Tu,Dumnezeu al Fricii, iartă-ne
Pentru cântecul nebunesc, fluierat
În puterea nopții, pe un drum neumblat
Pentru lumina de la fereastră
Ce ne-ajută să ținem dreaptă, calea noastră.
Tu,Dumnezeu al Umilinței, iartă-ne
Pentru că n-am fost alături de Fiul tău
Atunci când a suferit, când i-a fost rău
Pentru minciunile de fiecare zi
Care le-am mințit, care vor mai fi.
Tu ,Dumnezeu al Nostru, iartă-ne
Suntem mici, ca niște furnici
În nisipul timpului ni se pierd pașii
Nu-ți pune mintea cu noi
Lasă jos uriașii
Când se-nroșesc călcâie
Când freamătă nuntașii
Tu,Dumnezeu al Fiecărei Zile, iartă-ne