fără aripi
dormeam în pântecul iadului
când m-ai găsit căutam capătul nopții
trăgând după mine rădăcini rupte
din timpul trecut
când eram copii
și goneam îngerii pe streașina cerului
împletind râsete și verde dinspre sud
pe albul nins din zborul lor

mai târziu
am coborât la porțile iadului arhanghel
topind săbii în armate de foc
eliberând suflete îngropate
lampadar din lemn putrezit pe cealaltă față a pământului
luminând păcate ce mi-au înlănțuit zborul

îmi caută aripile și învelește-mi somnul
am să dorm până când voi dezgropa visele
îngropate de tine
pe cealaltă față a pământului

fără aripi
...încă mai dorm