par două vieți simple, bătrânii din vale,
vin seara s-adape cirezile toate,
cu bivolii putrezi, încearcă să scoale
din chivote farmec de veri adunate,

doi parmeni, cu albul veghindu-le clipa,
se luptă cu spira ce-n jos îi adună
și lumpenul tainic, de glod, e risipa
lăsându-i în urmă, din crucea lor bună,

ajunși de povară, ca plugul se taie
în brazde, cu gândul tulpinilor încă,
iar mugurii tainei pocnesc în odaie,
pe lângă lumina ce-ncet îi mănâncă,

părinții mei dragi s-au urcat pe fântână
și-n urmă izvoarele singure mână