instincte de-ntuneric cultiva glasul tau
si-mi cheama clipa sa asculte refluxul sangelui.
culorile ce-ncearca sa-apara pe retina
zac decojite de timp si de tacerea sa.
cu muguri de bezna se-mpodobeste
gandul fara geamantan,
uitand ca pielea lui n-are culoare,
uitand ca timpul tau nu-l doare.
acum...printre mine si cuvinte,
cresc buruieni si clipe pe marginea uitarii
sa-mi domolesc soaptele tacerii.