poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-23 | | Înscris în bibliotecă de Andrei Rautu
Era atît de dezbrăcată,
Că, indiscreți, mari pomi deja La geam, vicleni, frunzișul roată Și-l azvîrleau spre ea, spre ea. Ședea-n fotoliu-mi, goală-aproape Cu-mpreunate mîini, și prin Picior treceau fiori, cum sta pe Podea, atît de fin, de fin Eu alb la fața, ca de ceară, Priveam o rază cît un fir Cum în surîs, pe sîni îi zboară – O muscă pe un trandafir. O sărutai pe fine glezne Și-avu un dulce rîs brutal, Suind în triluri limpezi, lesne, Rîs adorabil, de cristal. Ea sub camașă își retrase Picioarele:”Vrei să-ncetezi !” - Întaîi curaj părea să-mi lase, Apoi pedeapsa – rîsul, vezi ! - Zvîcnind sărmani sub buze,-alene Eu ochii-i sărutam. – Și cum Pe spate capu-și da, din gene Bătu: “E mai bine-acum!”… O vorbă, domnule, doar…”.Restul Zvîrlii în sînu-i, c-un sărut. Ea-mi însoți cu rîsu-i gestul, Un rîs promițător, plăcut… Era atît de dezbrăcată, Că, indiscreți, mari pomi deja La geam, vicleni, frunzișul roată Și-l azvîrleau spre ea, spre ea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate