poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-23 | |
gri instant
eu sunt copilul lumii de asfalt, născut în urma unei crime în orașul meu, cenușiu și sepulcrat, ce-mi soarbe sufletul și lasă golul ce rămâne, un sâmbure al urletului din mine. prietenii mei cu fețe pământii aruncă zaruri într-un joc plăcut și amuzant, în care eu tot pierd, pentru ca ei a se putea mândri cu flerul înăscut și debordant. dar eu iubesc icoana mea cu ochii gri, și sunt salvat. așa se scurge amarul în cupe pline peste zi, iar eu mă simt cuprins de plictiseală când prietenii mei îmi zâmbesc cu dinții gri, povestind a nopții istorie vulgară. icoana mea m-asigură că sunt iubit; un chip de ceară, un zâmbet gri în carnea goală, cumplit de goală. sfârșit! cu cât mai tragic, mai sublim. prietenii mei s-au dus fără iertare. doar eu nu mai contenesc să mă-nchin la icoana mea cu sufletul în născătoare, ce-mi pare îngerul divin, griul ceresc cu o sărutare, primesc iertare, și de împăcare am sufletul plin.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate