poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1266 .



Pasiunea lui Cupidon
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [SnowdonKing ]

2005-08-18  |     | 



Privită de sus lumea pare un puzzle perfect al iubirii,

o inimă gigantică în care freamătă la unison

miriade de picături izvorâte din miliarde de suflete,

o maree de vibraţii incandescente,

de valuri extaziate revărsându-se

pe ţărmurile bunei speranţe, în ţara de foc,

acolo unde azaleele nu plâng niciodată,

acolo unde anotimpurile se contopesc

într-un sărut necontenit.


Cupidon, cel care în generozitatea sa infantilă

dezleagă din tolbă zâmbete ascuţite cu aromă de vino-ncoa’,

lăsându-le să zburde la întâmplare, du-te-vino,

nu ştie că jocurile se mai schimbă,

mai apar scrabble, cuvinte încrucişate,

combinându-se după legi de nimeni ştiute,

vrute-nevrute, văzute-nevăzute.


Iar el suferă, dărnicia sa este răsplătită cu: mai lasă-mă!

câteodată din nostalgie câte o săgeată mai aruncă departe,

cu ochii închişi, sperând ca oamenii să reînceapă visarea,

cu ochii orizont-deschişi,

cu plămânii zugrăvind fresce

în aerul încă umed al dimineţilor,

simfonia patetică în ritmuri crescendo

a răsăritului sorbit de la buzele mării.


El speră ca amorul să fie dezgolit

între oglinzi de apă şi cer,

adieri dulci valsând pe nori buimaci,

dezmierzându-i,

hrănind palmele secate de singurătate,

Numai că speranţa este captivă în colivia deşertăciunilor,

promisiuni făcute, jurăminte solemne,

stele căzătoare aşternându-se pe pleoape naive,

atingeri îngrămădite în ferestre mincinoase,

uşi ferecate în spatele perdelelor fermecătoare.


Săgeata se înfige,

predestinată să unească inimi, acum le frânge,

Cupidon a îmbătrânit aşteptând,

nu mai există patosul de altădată,

basmele în care oamenii se iubeau până la adânci bătrâneţi,

Altele sunt acum simbolurile fericirii…

(cât de relativă este fericirea când vine vorba de săgeţi)

Săgeţi otrăvite, iar cel străpuns va alerga

după himerele trecutului

pe care le va atinge cu vârful degetelor,

printre şoaptele lui Bachus, în crâşma cotidiană.

Este o victimă, ca o ultimă licornă

aşteptând taurul stacojiu, destinul neîmplinit,

să o elibereze în marele mister al necuprinderii celeste.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!