Săracu’ Darwin ! a avut dreptate :
Numai privind maimuțele în pom,
Găsim că sînt la fel organizate,
Precum se vede bine și la om,

Căci fiecare-i la câte-un nivel
Pe ramuri, însă foarte diferite,
Iar dacă vr’una a mișcat nițel,
Cele din vârf devin neliniștite

Și-apoi, cele de sus privind în jos,
Zăresc mereu doar fețe zâmbitoare,
Ce râd adeseori chiar copios
Că-n sus privind văd numai funduri goale,

Iar dacă vr’una vrea să se ridice
Pe-o ramură mai sus, fără să-i pese,
Își face loc cum regula ne zice
Ușor, doar sărutând…câteva fese !

Valeriu Cercel