poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-13 | |
lumea noastră de cînd este
a tot cunoscut războaie fie-n colb de mahalale ori pe cîmpuri de bătaie căci așa ne este firea irascibilă și iute fiecare-avînd se pare apetit pentru redute se bat oamenii pe grîne pe petrol sau diamante alteori pentru femeie sau capricii aberante pentru bani sau pentru apă pentru o doctrină crudă sau pentru idei și forme isme răzbunări sau ciudă însă într-o zi spre seară s-a născut o bătălie mai puțin obișnuită cu extaz și agonie se făcea că dintr-odată din a ei străfunduri hîde capu-a ridicat maneaua ca o hidră care rîde și sub chip de amazoană camuflată și ostilă a pornit să nimicească fără scrupul fără milă orice simț de poezie orice stih rostit în șoaptă orice dram de modestie sau tăcere înțeleaptă a vrut singură să fie îmbrăcînd vulgaritatea și desăvîrșindu-i geniul murdărea cu ea cetatea siluia orice răbdare se-ntindea ca igrasia împroșca venin și zoaie răspîndindu-și nebunia pîn-acolo-a mers maneaua încît a cerut cetății s-o proclame dumnezee închinîndu-se cu toții iar ca jertfă de iubire ca prinos de închinare lira lui orfeu s-aducă să i-o pună la picioare ca în clipa ei de “geniu” să o calce cu cruzime triumfînd pe totdeauna peste vers și peste rime așa a crezut maneaua c-a învins rotindu-și ochii și-ndobitocind mulțimea cu-ale ei vulgare rochii a crezut că poezia e acum supusă slugă pusă la rînit de grajduri amuțită și transfugă dar n-a fost așa să fie nu mor caii cînd vor cîinii iar frumosul încă nu e tot în zodia minciunii pana știe și-ncă poate să străpungă impostura ca o spadă să despice sau să potolească ura poezia încă-i vie n-au ucis-o nici tiranii nici maneaua tupeistă n-are să-i scurteze anii iar de unii se ridică în această bătălie ca soldați de rînd sau nobili să nu uite și să știe cum a spus-odinioară cu-a lui voce calmă rece prințul barzilor în glossă “ce e val ca valul trece”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate