Gând

mi-ar fi placut atunci, să pot să zbor
din tâmpla ta de gheață spre călcâi...
și dezrădăcinată să rămâi,
pe cerul gol, în urma mea, un nor...

mi-ar fi placut atunci să pot să mor,
să mă cobor la rădăcina ta, și-apoi
când numai cerul mai rămâne între noi
să-ți cad pe tâmplă, ca un gând ușor...

mi-ar fi plăcut atunci să fiu cocor,
sau lebădă să fiu și să îți cânt
ultimul meu blestem sau legământ,
mi-ar fi plăcut atunci să pot să zbor...