poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-12 | |
cai albi ca spuma marii,
se vad pe ulita, in tina, drum de aur, drum al sarii, plecat-au fara vina... si duc durerea stancii prin clopotul ce urla, se aud cum canta pruncii in varful lor de turla. in ziua aia fara semn, in candela din cuiul babei, se-auzeau vocile cum gem in chinuri, in coltul labei. si soare nu-i pe cerul lui, si-a stins lumina zarii... jertfa inchinata fumului: cai albi ca spuma marii. toti am plans cu sange, din inima-i strapunsa de ura, si se frange... e moarta si cu fiere unsa. si-n casa alba de puroi luat-am noi o veche cina, iar tainele din sfant noroi se vad pe ulita, in tina. drum prea lung e de facut, din stanci, din cioburi si din plumb, un drum prea sumbru si tacut prin sfinte lanuri de porumb. pierdut e tot pe calea asta, se-aude-n ea si glasul marii, spre varful stancii(vezi si creasta): drum de aur, drum al sarii. si alte suflete ca el urmat-au drumul fara rost, caci soarele din fata-i chel si calea lui cam tine post. s-au dus striviti de un pacat, s-au dus din gand si din pricina, spre creasta, osul cel catat... plecat-au fara vina. mesajul este mult mai crunt, de cat vor crede ei acuma: blestem si arsita de sfant, urlete s-auda luna. isi cara singuri vina-n spate, se duc pe calea luncii, isi plang visele crapate, si duc durerea stancii. se-aude zarva jos in iad, demonii incep sa urle, caci sufletele iara cad din mii si mii de turle. si tot ce-aduc ei in spinare e ars si pus la urma, prin gand de lumanare, prin clopotul ce urla. dar taraboiul din pamant, brusc abia se-aude... se canta-o muzica de sfant, fragment de inimi crude. si-ncet alina groaza prin valurile stancii, sonet pagan in oaza... se-aud cum canta pruncii. sub soare "totul" e din sare, "totul" plange de durere prin boltile de sange,-n care zeii mila-ncep a cere... si-a fugit catre ocean, s-auda valul ce urla, si s-a sinucis viclean... in varful lor de turla. in varful lot de turla se-aud cum cant pruncii prin clopotul ce urla, si duc durerea stancii. plecat-au fara vina, drum de aur, drum al sarii, se vad pe ulita, in tina: cai albi ca spuma marii. ps: hm ... o sa mai lucrez la ea. e cam din topor. ideea conteaza.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate