cai albi ca spuma marii,
se vad pe ulita, in tina,
drum de aur, drum al sarii,
plecat-au fara vina...
si duc durerea stancii
prin clopotul ce urla,
se aud cum canta pruncii
in varful lor de turla.

in ziua aia fara semn,
in candela din cuiul babei,
se-auzeau vocile cum gem
in chinuri, in coltul labei.
si soare nu-i pe cerul lui,
si-a stins lumina zarii...
jertfa inchinata fumului:
cai albi ca spuma marii.

toti am plans cu sange,
din inima-i strapunsa
de ura, si se frange...
e moarta si cu fiere unsa.
si-n casa alba de puroi
luat-am noi o veche cina,
iar tainele din sfant noroi
se vad pe ulita, in tina.

drum prea lung e de facut,
din stanci, din cioburi si din plumb,
un drum prea sumbru si tacut
prin sfinte lanuri de porumb.
pierdut e tot pe calea asta,
se-aude-n ea si glasul marii,
spre varful stancii(vezi si creasta):
drum de aur, drum al sarii.

si alte suflete ca el
urmat-au drumul fara rost,
caci soarele din fata-i chel
si calea lui cam tine post.
s-au dus striviti de un pacat,
s-au dus din gand si din pricina,
spre creasta, osul cel catat...
plecat-au fara vina.

mesajul este mult mai crunt,
de cat vor crede ei acuma:
blestem si arsita de sfant,
urlete s-auda luna.
isi cara singuri vina-n spate,
se duc pe calea luncii,
isi plang visele crapate,
si duc durerea stancii.

se-aude zarva jos in iad,
demonii incep sa urle,
caci sufletele iara cad
din mii si mii de turle.
si tot ce-aduc ei in spinare
e ars si pus la urma,
prin gand de lumanare,
prin clopotul ce urla.

dar taraboiul din pamant,
brusc abia se-aude...
se canta-o muzica de sfant,
fragment de inimi crude.
si-ncet alina groaza
prin valurile stancii,
sonet pagan in oaza...
se-aud cum canta pruncii.

sub soare "totul" e din sare,
"totul" plange de durere
prin boltile de sange,-n care
zeii mila-ncep a cere...
si-a fugit catre ocean,
s-auda valul ce urla,
si s-a sinucis viclean...
in varful lor de turla.

in varful lot de turla
se-aud cum cant pruncii
prin clopotul ce urla,
si duc durerea stancii.
plecat-au fara vina,
drum de aur, drum al sarii,
se vad pe ulita, in tina:
cai albi ca spuma marii.


ps: hm ... o sa mai lucrez la ea. e cam din topor. ideea conteaza.