Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-asează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
O, vino iar în al meu brat,
Să te privesc cu mult nesat,
Să razim dulce capul meu,
De sânul tău, de sânul tău !
Ti-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi si lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori ?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei ...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s !
Căci tu înseninezi mereu
Viata sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea !
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Si lanurile sunt pustii ...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?