|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Admir pe cel ce-n veci se irosește
poezie [ ]
Sonet 315
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Adrian Munteanu [Adim ]
2005-08-08
| |
Admir pe cel ce-n veci se irosește.
El dă mereu și nu vrea să rețină.
Pe-acel ce-alungă zbaterea străină
Și-n cercul tihnei nu se mai oprește.
Îmi place omul gata să ațină
Căi de furtuni când mărul blând rodește.
Din colcăiala urii prinsă-n clește
Se va căzni să semene lumină.
Veghez pe-acel tinzând spre înălțime
Uitând de sine când puteri sporesc,
Pe cel ce vrea, cu vajnică asprime,
Să-nfrângă puntea carului ceresc.
Îmi plac aceste întrupări sublime.
În mine doar nu am ce să iubesc.
26 septembrie 2004
 |
|
|
|
