poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ nu pot respira ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-05 | |
Cu toții obișnuim
Ca la naștere să ne facem liberi, Să rupem orice lanț, să spargem orice ușă Și să ieșim, așa, cu capul înaite, la lumină. Curios mod de a ne face liberi. Și zbătându-ne a cunoaște lumina Ne statornicim încetul cu încetul În sfera aceasta maruntă. Însă, de la o vreme am început a prinde aripi, Iar rădăcinile ne cresc acum în sus, Arse de propriul lor ideal. Frunzele cercetând mișcarea vântului S-au procopsit a zbura Iar zborul lor a adus toamna. Ce nu înțeleg, e că frunzelor an de an le vin astfel de idei, iar noi rămânem goi, atât de goi, încât Dumnezeu a cenzurat lumea și ne-a lăsat în beznă. Acum, căzuți în genunchi și imitând acte sinucigașe încercăm cu disperare a ne reprofila pe moarte.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate