Din mii de lumini galbene în București,
Doar una e albastră, chiar tu ești.
Din mii, doar una e diferită,
Stau acum sub ea dar doar ochilor mi-e oferită...
Sunt atras precum un fluture noaptea,
Dar stau prea mult și aripile-mi ard, miros moartea.
Dacă n-am știut pentru ce zbor
Acum sigur știu și pentru asta merită să mor.
Dar stau sub lumină, cred că mă protejează,
Și văd din întunericul nopții ochii sufletelor moarte cum mă veghează,
Am lumină și e întuneric... e lumina ta,
Dar încet, tu o iei pe-a mea!...