poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-29 | |
Căldura asta infernală
Ne bagă rând pe rând în boală Și să observ îmi e ușor Efectul său devastator Asupra frunzelor din pom, Asupra capului, la om, În special neprotejat, Asupra nasului băgat În oala care fierbe-n spuză... Lumea devine mai ursuză Mai irascibilă, mai rea, Sub vipia uscată, grea, Iar veștile ne scot din minți: Se-anunță zile mai fierbinți... Pe Theda a lovit-o, frate, Puseul de sinceritate Și ne-a mărturisit pe față Cum se servește ea din viață Uzând de o metodă nouă: Mușcă cu mâinile-amândouă(!) Și numai gândul mă-mpietrește Ca s-ar putea, Doamne ferește, Să stăm vreodată față-n față Să mă confunde cu cea viață... Nu zic mai multe despre ea Că e categorie grea Și-n cazuri de-astea-am învățat, E bine să fii rezervat. Atropa, într-un gest bravadă, Și-a șters creația grămadă De am rămas un pic șocat Gândindu-mă că e păcat Să-mi facă-așa, inima terci, Și câtă pagubă-n ciuperci... Dar asta-i ea, ușor năucă, Și uneori o mai apucă, Îi mai filează din diode Și-atunci se pune pe scris ode Cum a făcut-o de curând Fără să-i dea măcar prin gând Că unii n-or să se distreze Și s-ar putea să o-ncaseze. Cum arșița scoasă din minți Lovește și-n cei mai cuminți Chiar Adrian e toropit Și, iată, i s-a năzărit Cum soarta-n față îl pleznește Și ca bărbat se risipește Și știu, deși nu sunt pățit, Că nu e tocmai de glumit; La suferința sa vibrez Și-aș îndrăzni să-i sugerez Lăsând de-o parte ironia Să-ncerce și criogenia Și, dovedind o mână fermă, Să folosească bănci de spermă. Concursul mare, trâmbițat, Pe care Jupp l-a anunțat, Organizat, de el gândit, Un mare fâs s-a dovedit Că n-are timp, că vrei-nu-vrei, Ajunse-arbitru-ntre femei, Și uite-așa, de-o vreme bună, Olariu urlă lung la lună, Nehotărându-se de fel Dacă e lup ori biet cățel, Și-n lipsa asta de confort Precum cireașa de pe tort Acuma a-nceput și Nia Să-și etaleze nebunia.. Și-atunci, ușor nedumerit, De atmosferă stingherit, Mă uit în jur și zic, băi frate, Așa ceva, zău, nu se poate, În acest mare carnaval Să fiu eu singurul normal?!? Să știu eu singur ce să facă Cum zice Kipling cu-al său “dacă”?!? Și-atunci mi-apare ca din ceață Din nou, bunica mea isteață, Cu ale ei confesiuni: Când toți în jur îți par nebuni, Când vezi că tu ești diferit, Ei sunt normali, tu ești sărit...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate