Amour de terre lointaine,
Par vous j'ai le coeur dolent…

Jofroi Rudel

Ma duc, plec, imi iau zborul,
Sufletul meu nu stie ce e valea, ce e priporul.
Pe sine de drumuri-de-fier, lungi si grele,
Ma duc cu flacara inimei mele,
Sa luminez, ca faruri de automobil, cararile…
As vrea sa strabat parca vazduhurile, marile,
Sa-mi regasesc avantul si speranta…
In departari imi surade Franta, Franta…
Spre ea imi indrept bratele larg deschise,
Trecutul imi zambeste trist, ca niste vise…
Il voi uita? Nu vreau sa stiu. Azi imi implant
Toata fiinta ranita, in luminoase zari:
Nu voi mai vedea, un timp, popusoiul leganandu-se-n vant,
Si nici soldati murdari band limonazi prin gari.