cer răsturnat în aducere aminte o lac ciudat
transparent în părerea de rău a anilor ce vin !
e atât de bine să pleci asupră-ți vârsta întregă
să vezi jucându-se duhul adânc și verde
pe pământul zilelor strălucitoare și aurul basmului
în care umbra voastră iute dispare, vii Idei:
a fi un nor sub talazuri copacul acesta ca
putrede alge

fremătând amețit în înaltul apelor
față pierind suptă încet de nisipuri
în clipa în care pacea coboară-n oglinzi

deșteptat însă printre atâtea fețe de oameni
s-ar putea să fiu încă unul din ei