cer rãsturnat în aducere aminte o lac ciudat
transparent în pãrerea de rãu a anilor ce vin !
e atât de bine sã pleci asuprã-È›i vârsta întregã
sã vezi jucându-se duhul adânc È™i verde
pe pãmântul zilelor strãlucitoare È™i aurul basmului
în care umbra voastrã iute dispare, vii Idei:
a fi un nor sub talazuri copacul acesta ca
putrede alge

fremãtând ameÈ›it în înaltul apelor
faÈ›ã pierind suptã încet de nisipuri
în clipa în care pacea coboarã-n oglinzi

deÈ™teptat însã printre atâtea feÈ›e de oameni
s-ar putea sã fiu încã unul din ei