poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-25 | |
Trilogia “Proiectul unei limbi universale”
Partea I - “SUFLETUL” Motto: “Prin clopot nu dai veste Doar unui singur om Ci zvoană - ’mpărățită Ce vine de la Dom” Clopote - poeți români (7) 70.George Topîrceanu Balada Popii din Rudeni …Nici o șoaptă… nici un ropot… Numai din adâncuri sure, Vine vuiet lung de clopot Peste-ntinderi de pădure… *** Infernul (ștanțe apocrife la Divina Comedie) … Apoi un sunet depărtat de clopot Păru că bate-n aer tarantella, Și ploaia se porni cu grabnic ropot,… *** Noapte de mai … O șoaptă prinde să-nfioare Umila ta singurătate. Prelung și rar, în depărtare Un clopot miezul nopții bate… *** Prohod (I) - Din ciclul “Parodii originale”–Demostene Botez … Doar în deal, departe, la Eternitate, S-a pornit un clopot ca să-i indispună… Bate-a deznădejde și-a pustietate – I-auzi cum mai bate, I-auzi cum mai sună… *** 71.Tiberiu Utan Conace arzând … Răsar alte focuri, cresc mai înalt, prind clopote, altele, -n dungă să bată. O să fie mai cald în țara-aceasta-nghețată…. *** Clopotul Clopotul sub care mă zbat în buza căruia bat este larg și foarte înalt ca un paiug de limba lui spânzur și i mă supui izbind pereții timpului clopote clopote tropote tropote hohote hohote. *** Echo Clopotele spuse-n sus ajung cumva la auz? Clopotele spuse-n jos sun’ domnește de frumos! *** Înainte de drum …Și-i blând peste Iza e blând – cu ultima ură un soare nătâng, vai nătâng mai are căldură Și dulce mai sună răsună cel clopot în dungă pe cine mai vrea să răpună pe cine s-ajungă. *** 72.Andrea Vâță - Diénes [Aminda] La candela fără foc Scriu încet rândurile acestea literele îmi sunt ceară picurată pe întunericul nud curgând și clipocind în izvor lent îmi împăturesc liniștea am purtat-o pe umeri în seara aceasta am dansat vals închizând ochii în casa lui Dumnezeu icoanele mă plângeau în nebunia mea down with love îmi repetam zâmbind absent la fiecare pas cu altă intonație m-am așezat într-un târziu lucid pe treptele altarului îmi curgea seninătatea târzie peste rochia de mireasă am adormit acolo murmurând încet când m-am trezit am văzut un inel rostogolindu-se printre clopote moarte. *** 73.Ion Vinea Adagio Marș funebru pentru iubirile moarte, Aur solemn din fluide fanfare. Unde sînt Umbrele? Lung le plâng clopotele. Ritmic polenul silabelor rare tremură-n floarea cărărilor palide din cimitirul feeric al toamnelor pînă departe, ce monoton stelare. Cum le plâng de-ndelung clopotele. Van uragan de ruini de volute sonore grav fulgerat în deșertul gol de fantome, legeni în drum coroanele fără de nume rostogolind pe treptele ude șipote, ropote, glorii de dolii pe urma uitatelor urne și ore. Unde sunt, unde sunt Umbrele? Marș funerar în amurg închinat bacantelor moarte, Ruga de-apoi pentru cele căzute Pasionat pe-al lor câmp de onoare, Vis efemer sortind pomenirii eterne. Glas sepulcral de alămuri finale, funeralii iubirii neîntâlnite, funeralii eroinei necunoscute. Unde sînt Umbrele? Lung le plâng clopotele. *** Celei venite … Să-mi fie glasul tău adierea depărtărilor mari în cari s-au stins clopotele grele ale rugăciunilor… *** Clopote Din ce adînc și limpede trecut înfiorați stelarele amurguri Și oamenii cu inima de lut, voi, clopote captive-n bolți și burguri? Legînd în glas, de ora care-a fost, sositul ceas al legănatei treceri palpând și ‘nalt și sfînt alai, ce rost clamezi în drum nenduplecatei seceri? Pe unda ierbii,-n vînt și-n vis ascult oricând, oriunde, palida lor larmă. De-i zvon, chemare, bocet sau alarmă. Prin vieți și morți sînt robul lor de mult, cuprins în roiul de-aur ce se sfarmă de zodii vechi, august și-etern tumult. *** Clopotul Scufundat Prin cristal zvonește clopotul înfundat, ca prin vis atins de aripa timpului, singura care coboară în zbor întors spre basmul adâncului, sub liniștea iazului… *** Clamor … Auzi Sabaot echipajul cocoșilor semnalând o zodie-n zare, o cometă-n zenit, un meteor la răsărit tăindu-ne calea spre ziua de-apoi… Și schimbul și-așteaptă cu pliscu-n pene ora, că mai sînt și clopotele și sirenele. *** Cumpănă … Ce departe plâng clopotele-i verzi în cetatea unde vom fi întorși cei plecați cu arme spre stânci, cei ce venim cu povești îndelungi prin ținut tatuat pe poteci… *** Don Juan … Dați-vă mâinile, oarbă e viața sihastrului, de el iubirea s-a depărtat ca o duminică între clopote Și-n soarta lui bântuie căințele în vârtej de sare și scrum. *** Gina (II) … Tu spune-mi, poate nu-i poveste nu toate orele de noapte mint Și nici târziu când lunecă iviri pe lângă vis Și fără cânt se leagănă în inima de lut un clopot al singurătății, atunci e poate ce zăresc aievea privirile-mi întoarse-nspre abis. *** Golia … Ecou de-osândă, veșnic acel tropot de-avânt smintit pe-al iadului colnic, precugetat zorind la inamic, - îmi sună-n pomenire ca un clopot, amar trezind în gând, și de prisos… *** Exil …Prin giulgiul orb al miezului de noapte pe care-l sfâșie cocoșii, în clopote solemne de aramă, se leagănă clopot – vițele rare, - … *** Final … A rămas de ieri un cuvânt: a fost. Stins e convoiul celor din urmă vedenii. Clopot de taină a limpezit tăcerile. Aripa fără freamăt fulgeră pe domeniu. *** Golia - In memoriam … Pentru plânsul fără de rouă numai valul de nisip al căințelor, pentru liniștea de clopot a serilor numai ochii de ceață ai fantomelor… *** Obses … Dar mie niciodată n-o să-mi sune salbateca izbânzilor fanfară, nici clopotele-n turlele străbune, stindardele de aur, goarnă iară… *** Memento În larma orchestrei de negri, în lâncede cârciumi de lux când tremură coama femeii din perne și vis Și palid e chipu-i și aprigă șoapta, Și-n zori pe-o faleză pe treptele-n spumă-ale mării Și-n serile marilor zodii când clopote trec nevăzute, ne-ajunge din urmă fiorul ce-nvie icoana și glasul altor lumi Și care mă chiamă și nu-s nicăieri. *** Pantelimon … Așteptam să sune clopotul ora sălilor albe. Nici un bolnav printre arborii de rugăciune. Doar noi și-n pletele tale vântul. *** Prag … Aburi de zodii preajma leagănă, lacrima morților liniști încheagă. Unde ești, frate din pământ în gând suflat ca o umbră – vechi clopot întrebarea o scufundă… *** Răzvrătire (soliloc nocturn) În toiul beznei clopotul de lut al inimii un tâlc de cobe-mi bate, - *** Rugăciune Iată, pe lumina dealului cel ascuțit Noaptea înjunghiată a murit, Vin, puhoi, cirezile-nzoririi, Plugurile spintecă pământul, O să cânte fluierul pietrelor și râului Și din clopot sunetele vor pluti ca sfintele, Ierburi cu andrele de argint țes covoarele de mărgărit… *** Singurătăți … Violete: pe arsura gândului roua de cerneală. Și departe au semănat clopotele corul lor de sfinte pe aceste poteci ale vămilor… *** Sonet … Din câte-au fost e tot ce mi-a rămas, răzbel, ospețe, baluri, stânse-s toate, Și-ntoarse ceasul de singurătate mă-ncerc tăcerii grele să-i dau glas de clopot spart care-n paragini bate… *** Ton …Bang. Un sunet plin trece rar ca o lumină peste viața reculesă și deplină dintr-un peisaj creștin. Pe sub sonorul adăpost turmele seculare vin de pe unde au fost. Într-un piept de bârne cine s-a gândit, de viu sus clopotul să-l atârne, inima ce cântă în pustiu. *** 74.Val Voiculescu Isus din copilarie … Clopotele mâhnite înmormântau lumina Și lin o coborau amestecând-o-n denii…. *** Patru brazi A spălat frumos buștenii, mândru I-a gătit, Cu cu lumânări de ceară-aprinsă I-a împrejmuit, Și sub coaja fiecărui strecurând un ort, A pus clopotul să tragă jalnic pentru mort… *** Glas de clopot Se tânguia un clopot din turla lui de lemn Și-adâncu-I glas, ca unda, se-mprăștia departe. Prin noaptea fără stele purtând chemări de moarte. Cătunele, buimace, se deșteptau la-ndemn… Neogoit, amarnic, prin văile deșarte Chema dogitul clopot din turla lui de lemn. Și-nfiorați de jalea năvalnicului zvon, Creștinii, din bordeie treziți fără de veste, Ieșeau făcându-și cruce și întrebau ce este: -Ce mort în miezul nopții purtat e la amvon?!… -Aprinseră opaiți miloasele neveste -Și prinseră să plângă cu-al clopotului zvon. Iar glasul de aramă aici parcă tuna, Sălbatecă putere de blestem dând durerii, Aici murea de jale…și-n mijlocul tăcerii Mulțimea-ngrijorată și cruntă s-aduna. Toți se-ntrebau de nu sunt în noaptea Învierii, Căci clopotul din turlă înverșunat tuna. Și-n apriga lui limbă certări se tălmăceau, Din buzele-I de schije curgea înțelepciune, Proorociri grozave și psalmi de-ngropăciune, Mânii întunecate ce greu se-năbușeau… Căci duhul răzvrătirii părea că însuși spune Frânturi de psalmi amarnici ce-n zbor se deslușeau. Nedumeriți, o vreme, sărmanii poporeni Străinul glas de clopot cu frică ascultară; Dar, fără să priceapă strigarea lui amară, Pătrunși de frigul nopții, și preoți și mireni Intrară în bordeie și iarăși se culcară Luminile stingându-și sărmanii poporeni. Și-n van nălucul clopot din turla lui de lemn, Împrăștiindu-și glasul prin văi și munți departe, În noaptea fără stele zvârlea chemări deșarte; Nu s-a clintit un suflet la vajnicu-I îndemn, Ci numai pentru sine a jale și a moarte Suna năuc un clopot din turla lui de lemn. *** 75.A.I. Zăinescu Copac frumos … E-a treia creangă-a câmpului și parcă Grăbiții nori cu fulgere-o încarcă. Prin trunchiul ei trec ploile și-n ropot Albastre sună ca-n pereți de clopot… *** Pastel … Ninge, ninge-n tropot Și se rup, pe deal, Stele dintr-un clopot, Albe, de cristal. *** 76.Ilie T. Zegrea - Cernăuți Clopote la margine de Þară Clopote la margine de Þară Și la început de iarnă bat Să n-adune-n lacrima amară Ce de atâția ani în ochi ne-a stat. Cu pecetea munților pe frunte Cu Cosminu-n sânge și-n bunici De la rădăcini de la grăunte Am urcat prin veacuri până-aici. Din Siret în șesuri mai domoale Unde curge Prutu-n alte zări Se aude vorba Dumitale, Domnul Flondor, Domnul Cavaler... Iar din alte piscuri, din departe, Peste ani se-nalță vertical Și ne strigă din aceeași soarte Avram Iancu, Craiul din Ardeal. În durere ca-ntr-o catedrală, În același viscol și îngheț Inimile noastre se răscoală-n Bucovina, Þebea și Râmeț. Pe Câmpia Blajului cea mare Sau în Codrii veșnici din Cosmin Din speranța noastră cresc altare Și eu vin la ele să mă-nchin. Nu suntem noi fii fără de țară, Neamul meu e-un Clopote total Care bate și ne-adună iară De la Cernăuți până-n Ardeal *** Culese de Ovidiu OANA - PÃRÃU (VA URMA) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate