parca as mai trai sentimentul acesta
din trestie neudata noaptea
ceva din plansul tau peste lume
incongruent perfectibil cu spuma de mare
ma dezbraci de cuvinte
si atarnam intre doua iubiri
ne-ncepute vopsite in albul
clipei ce vine
uneori tremur dar tu ma cosi
la loc in aripile
ce nu mai stiu tihna
decat in parfumul
de pe razele din ochii tai
fara glastre

poate ca e mai bine sa ne ducem
tu la un capat al setei nuferilor
pentru ape namoluri
eu la capatul tesut in vise
cu umbrele cusute prea mici
in dimineti interzise
poate ca linia ce ne va uni
va fi leaganul ce vrem
sa ne creasca
picuri pe ciutura deasa
taci, nu mai aud cum
plange furtuna ...