poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-23 | |
I
lumea a încremenit, transparentă, în ceașca mea de cafea, spre mine se-ndreaptă musculițe osoase, gata să îmi devoreze singurătatea, vecinul din infernul alăturat a tras draperiile cerate peste oraș, pe stradă se-ncovoaie, sub aripa lunii, râsete de copil, adâncul se înalță din cioburi de neant, vrem cu orice preț să fim profunzi, dar nu avem răbdarea de a muri până la capăt, poezia ne arde fâlfâirea speranței, împletește nemărginiri, drojdia de suflet ni se prelinge printre ruinele rimelor, păsări se închină pe brânci în carnea fecioarelor II cavalerul tristeții n-a mai scris poezii, puncte de suspensie postume îi vor împodobi despărțirea de oameni, nu va contempla decât mântuirea pigmeilor, coloane rebele de fum se vor înălța din călcâiele sale. "hai să facem dragoste în prăpastia îndoielilor!" au răcnit semnele întrebării către puncte, iar din gura Șarpelui ieșeau bale de foc, dâre de neomenească însingurare III atunci spatele adolescentin al iubitei a glăsuit: "să adunăm merele cu perele, târfele șchioape cu sfintele de consum, întunericul bont cu lumina absurdă, mizantropul de cârpă cu sociabilul de mucava, adevărul albastru cu minciuna albă ca zorii, râsul sfâșietor cu pânsul homeric, că prea ne-am făcut scut din depresie și coș de gunoi din nebunia atât de rară!"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate