potpuriu

1.
Îți dădusem o șansă
plimbându-mă prin viața ta
vroiam să-ți respir ambianța
să te culeg din florile împăcării
să te strâng în brațe
precum un copil nou născut.

uneori simțămintele depășesc Arcul de Triumf
și tot ce năpârlește-n găoacea liniștii,
dar să trec la subiectul fericirii:
e ca și cum ne îndrăgostim de lumină
îți accelerezi alergarea să treci pragul cîștigătorului,
și unde ajungi, iar te explici,
iar faci tumbe să te reîncarci
de la bateriile solare ale conștiinței.
catadicsești să te clasifici,
pierdererea de timp se întinde
precum apa de ploaie pe o foaie...
literele se lăbărțează,

te recunosc.pleoapa cade
ascultând simfonia terminata...
casablanca

2.
transplantat pentru întelegere
transplant de finețe
potpuriu
"mucegaiul verde este casa uitării"
totul ține de măiestria
celui ce execută transplantul
transplantul de memorie...
adaugă-mă să nu mă irosesc
nu-mi arunca semne necitite în profunzime
precum osul la châine…
o să regreți necuvântul
pastrează-ți erotismul
culpabilitatea, metamorfoza
cuprinsa-n îmbratisarea ultimă
punctul ca formă
ca o ghilotină ............
sfârșitul începutului.



3.
mă gândesc să nu îndeplinesc planul luna asta.
fără remușcări,
să nu-mi fac sânge rău
dar nici tu nu-mi întinzi mâna
mă înălbesc în cuvinte.
resemnându-mă în apusul de soare
uneori aberant,
pur și simplu se îneacă în mare
cu bună-știință!
ploile torențiale mi-au șters drumul de frunze
atât de uscate, atât de parșive.
pagina arată ca o frunză
iar răcoarea picăturilor de ploaie o simt ca după o traumă
de lungă durată, durerile de cap, durerile de cap,
fără putință.
lucrurile se îndepărtează. e necesar. pasărea cuvântului, anxietatea, cu toate că
depărtările leagă, ele nu te rănesc fizic,
nu-ți lasă decât cicatrici nevăzute.
estomparea imaginilor,
redublarea lor șochează.
ai vrut-o.
nu sufăr,
ireparabilul s-a produs.


4.
Am primit mesajul tău
prin papagalul croncănitor debil monosilabic.
Dați-mi timp îmi spui, dați-mi o gură de aer.

inspirație-expirație -repețiție. robotul sună.
Privind prin lentilele pestrițe
neșterse ...de tivul unei foste blonde.
lenea cuvântului:
decorticare necesară.

Dar atunci erau alte vremuri
Exoticul meu te inspira. Dragonul - semnul meu, neluminate clipe te-au primit în brațele
Ierusalimul meu, cuvintele bune:
baloane colorate pentru fiecare.
cifrul păcii.
N-asculta gaițele,lasa-le să croșeteze!

Am nevoie de tine ca de aer...
Și aerul e de nerepirat.

doar patul comun ne îmbie,
e modul de a ne reîmpăca !
Să nu încerci
Să nu.
mi-ai zis odată:
"veșnicia e-n noi"
dar totul se joacă pe o carte,
uneori rescrisă
aburi de femeie

5.
Îmi vrei mereu binele
E o aparență preluată din
insectarul tău
binele diluat al prieteniei.
pare
forțat de ceva neștiut de mine
jocul.
iritarea din ambigue cuvinte,
pătratul rădăcinii scoase din radicalul amorf.
Minunea s-a întâmplat
între noi
nu vreau să-i alterez
esența, parfumul,
cochetăria de a ne simți
împreună, casa cuvântului.
aspiratorul
nu înghite numai praful de sub canapele,
riscul celui care caută
pe dedesubturi de vise -
riscul de a te căuta
în fostele tale replieri de cuvânt -
Dar să trec la adevărata dragoste,
mi-a secerat anii:
tuberozele noastre și florile de cactus
rămase acolo în balconul tinereții din Iașul cărunt...

Doar te-am iubit mereu

Te-am iubit dincolo de impresia lasată de diverși
Chiar "diverși" pătrunși prin frauda
anotimpurilor vivaldiene
în clipe comunicative.
să-mi dovedesc mai apoi greșeala
făt frumos cel gras
îmi aruncă nada cuvântului...
să mă recunosc, măști de împrumut
necesare.conjuctura , să mă apăr
de mine!
divizorul comun al nostalgiei
nu se extrage din poetul ideal
e nevoie să nu-mi răspunzi
lasă lucrurile neîncepute.


6.
mă copleșești,
întodeauna mă copleșești
cu exotismul tău
dacă n-aș ști că te prefaci
da, te prefaci în muza poeziei
te aluneci între coapsele mele doar
să mă simți în gândul amețitor
doar sa-ți reverși speranța
de a te înmuguri cu mine
cînd îți lipsești din tine
parca n-ai fi fugărit de aștre
nu vezi nimic nimic
ești orbit de tine...

5.6. galeria agora iulie:
http://www.aol.ro/2005/iulie/galeria/galeriabm01.htm

7.
distructiv

mobilul "ca o armă"

cuvântul

fără chilota patului

stătute imagini

stătute mirosuri

fii liber

să te descoperi

cum eu te-am zărit

în virtualul minții

miros de bărbat

rotocoale de fum

doar fum...

detașarea mea

mâine nu mai ești

și punctul are formă.



bianca marcovici
iulie, 2005 (c)