citesc ediția de dimineață umflat, zburlit, cu hainele pe dos
într-un secol în care moartea e artă și unora le crește rugină pe os
citesc – zic poate ung pe pâine un armistițiu, un ceva superior
zic poate viața a aflat în sfârșit periile de sârmă
să frece podelele-n acest abator

„tot mai greu întorci gândurile cu furca, bădie, aud până și-n somn
cum fluieri printre dinții încălecați de parcă-ți iese duhul
numai eu te-am văzut întristat numai eu
ți-am iubit cumpăna aceea de femeie și fetele
câte una pe toamnă
când luna șchiopăta printre salcâmi
și începuseră să-mi crească mușchii pe călcâie
trăsni-te-ar să te trăsnească, bădie,
o viață-ntreagă-ai râs – spuneai că altceva nu ai să te îngrași
de ce te aud tot astfel fluierând
că se clatină casele-n sat
de parcă-ți iese duhul cu tot cu pământ”?