Trilogia “Proiectul unei limbi universale”

Partea I - “SUFLETUL”

Motto:
“Prin clopot nu dai veste
Doar unui singur om
Ci zvoană - ’mpărățită
Ce vine de la Dom”

Clopote - poeți români (4)

35. Mircea Dinescu

HAPLEA

Vine Haplea dă cu lingura-n sate
soarbe clopote pe nerăsuflate
ară biserici seamănă panică
și-apoi o seceră cu limba mecanică.
Știa ce spune grecu săracu:
nu-ți lua turcoaică - il iei pe dracu,
nici casă-n Vlahia - ferește Doamne
că-i cad ferestrele după trei toamne
că vin cumanii și pecenegii
și gugumanii și viceregii
și-n fruntea oștii săltând buricu
Haplea al nostru cu polonicu

***

36. Victor Eftimiu

Te-or darâma, bisericuță veche

Te-or darâma, bisericuță veche
Și ziduri noi și drepte-or să ridice,
Căci cele vechi s-au cam plecat de vreme
Și căramizile-au pornit să pice.

Clopotul de-un sfert de veac aproape
Strâmbatu-s-a și gata e să cadă, -
Clopotnița cu trepte putrezite,
În care ne urcam cu toti, grămadă…

***

Parisul acuma...

Parisul acuma-i o carte închisă,
Nu-i nimeni la pândă sub vechile-arcade,
Nu-i nimeni în parcuri, pe poduri nu-i nimeni
Și nici o lumină pe ape nu cade...

Începe un clopot prelung și răsună...
Din clopot în clopot chemarea pătrunde,
Și-n unde, sub bolțile vechilor poduri,
Profunde acprduri ecoul răspunde.

***

Sanatorium...

Și noaptea doarme liniștită
Și n-o trezește un ecou...
Ghețarii albi, în auroră
Sunt galbeni ca un aur nou.

Ca niște clopote de aur
Răsună lung, răsună grav,
Și cânta imnurile vieții,
În ochii tristului bolnav...

Și pe când clopotele vieții
Vibrează-n sufletul sonor,
Fecioarele cu mâini de ceară
Se roagă palide – și mor…

***

37. Constantin Enache (Tata Ticu)

Clopote

Clopote fierbinți
de-atâta plânset de părinți
agitate în balans de fecioară
de clopotar trase pe sfoară.
Vi s-a urcat temperatura bătând,
mestecând
limba-n gingii dăltuite,
țintuite
în cupole de vis,
pe care stă scris
un poem de tânguiri monotone
în bronzul de câteva tone.

***

38. Tudor George

Amintiri dintr-o lume a tăcerii

… și de clopote mari ceru-ntreg s-a
umplut c-un bing-bang de meduze!…

***

Horea

…Dulgher a fost și-a dulgherit clopotniți, -
Ca slobod limba clopotu’ să-și zbată! –
Ci, neputând a-i pune, domnii, botniți,
Voinic și Codru s-au unit prin roată!

***

39. Radu Gyr

(…)

… Scoală, răzmerița mea,
că te vinde Iuda!
Sună clopotul, prelung,
Și deșteaptă gloata.
Crâsnic m-am legat s-ajung,
Clopotar ca tata!

***

40. Octavian Goga

De demult…

…Tot mai rar se-aud în noapte clopotele de la strungă…
Patru inși la popa-n casă țin azi sfat de vreme lungă…

***

E sărbătoare...

… Sunt Paștile cele frumoase, și-n fire zvonul lor străbate,
Clopotnița-și îndoaie trudnic încheieturile uscate.

Arama-și strigă când se zbate măiastra clopotului limbă,
Eu sunt strigarea ei aprinsă, și-n vorbe sufletul o schimbă…

***

În codru

… Curat e duhul lumii tale,
Căci Dumnezeu cel sfânt și mare
Subt bolta ta înrourată
Își ține mândra sărbătoare.
Tu-l prăznuiești cu glas de clopot
Și cu răsunet de chimvale
Pe cel ce-atâtea înțelesuri Gătit-a strălucirii tale

***

La stână

… Găinușa-ncet răsare,
Luna-i după Dealu-Mare,
Plânge-un clopot de cioaie,
Vin ciobanii de la stână,…

***

Lăcaș străbun

…Un nou botez, de primenire noua,
Dă minții mele altă-nfiripare,
Când din înaltul zidurilor negre
Coboară glas de binecuvântare.

Clopotnița se-ndoaie și se frânge
Din bietele încheieturi uscate,
Un suflet e ce-i înfioară lemnul
Și din adâncul altor vremi strabate.

E clopotul… Copilăria-și plânge
Comoara ei pierdută-n pribegie,
Cu limba lui de rugă și chemare
Strămoșii toți își spun mustrarea mie.
Azi îmi trimit nădejdile de veacuri
Strigarea lor ce vine de departe,
Eu o ascult și-n suflet îmi învie
Sămânța bun-a vremurilor noastre.

***

Oaspe vechi

… Cu degete moi și albe pe ochi mă mângâia…pe frunte…
Râdea cu glasul lui de clopot când da de firele cărunte…

***

41. Dimitrie Gusti

Putna

… Din turnul mânăstirei cu fruntea-ncărunțită
De patru seculi cântă un glas armonios.
Și-a lui vibrare dulce de-aramă curățită
Prin flăcări întreite, e imn religios.
E-a clopotului Buga suspin și lamentare,
Ce-a munților ecouri de freamăt le-au împlut,
Ah! Cântă la mormântul ce astăzi e-n serbare
Că glasu-ți pentru lume și cer este făcut.

***

42. Ștefan Octavian Iosif

Când a fost să moară Ștefan

… Dar cu dangăt plin de jale
Mii de clopote dau veste:
“Ștefan-Vodă al Moldovei,
Ștefan-Vodă nu mai este!”…

***

Icoane din Carpați

Un berbec cu coarne-ntoarse
Tacticos și prea cuminte,
Dupa gât c-un clopot mare,
Merge singur înainte.
Pe la margine dulăii,
Urecheatul, la mijloc,
Cu desagii grei în spate,
Anevoie-și face loc.

***

Înserare

…Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace..
Luceafărul în alba-i strălucire
Răsare sus… Și-atâta sfântă pace
Domnește-acuma peste-ntreaga fire,
Că sufletul aripile-și desface
Ca să se piardă în nemărginire…

***

La gura peșterii

… Dar soarele coboară-n asfințit,
Din văi cresc neguri cenușii,
Năvală dau pe culmi în sus,
Și clopotele-au amuțit.

***

Novăceștii

…- Înălțate împărate!
La Agnița crîșmăreasă,
Trei străini descălecară
Și de-abia-i încape casa,
Ca-ntr-un fund dogit de clopot
Tună-n gura lor cuvântul,
Și pe unde calcă dânșii
Se cutremură pământul!…

Pe Câmpia Direptății
… Bucură-te tu Suceavă!
Sune-ți clopotele-n slavă,
Falnică cetate sfântă
A străbunului Mușat!

***

43. Magda Isanos

Auz

… Toate le-aud
Și-auzul încă mi-i crud.
Clopotul sângelui molatec, rotund
ține veștile care nu mai pătrund.

Þine veștile de la stea,
să n-ajungă în inima mea,.
Þine veștile de la șerpii de casă,
Și-n amiaza cuprinsă mă lasă
să cad și s-adorm profund,
clopotul sângelui molatec, rotund.

Cineva trebuie să iubească
… Cineva trebuie să iubească
armonia lumii, ascuns-a lege-a cadențelor;
cineva trebuia să fie singur
Și s-asculte-ndelung.
……….
Slavă vouă, slavă vouă lucruri,
spațiu creator a toate,
culori și clopote redeșteptate,
slavă ție, bătrână cetate…

Dormiți, dormiți…
Dormiți, dormiți, sub proaspăta zăpadă,
morminte rotunjite-abia-n câmpie.
………………
Și voi sunteți cupole scufundate,
dintr-un oraș odată-nfloritor,
când ca un ultim clopot mai străbate,
azi, sufletul poetului, sonor.

Dar auziți-l, auziți-l, voi,
morminte reci, cetăți nepăsătoare,
prin care se coboară negre ploi
Și subțirică, albă, trece-o floare…

***

Fata bătrână

… De liturghie clopotul când bate,
cu grabă merge-n strană să se-nchine,
dar niciodată nu e pietate…
Þinând copilu-n brațele ei pline,
Madona spune: “Dacă n-ai păcate,
nefericito, nu veni la mine…”

N-auzi cum bat și chiamă?
N-auzi cum bat și chiamă
În soare, clopote mari de aramă?
Din cețuri se ivește cetatea
Și toate există în claritatea
ceasului fără amintiri…

Nu vă scuturați, florilor…
Nu vă scuturați, florilor,
Ascultați-mă bine, surorilor,
Toamna-i departe;
departe-al clopotelor cântec de moarte…

***

Oglinzi

… Se deschide-n oglindă o poartă
spre nu știu ce lume moartă;
Și ca un clopot sună, strălucește
iluzia care mereu pândește…

***

Pădurea

Pădurea, când s-a făcut toamnă târziu,
a scoborât, ca pe niște odoare,
clopotele ei de verdeață răsunătoare,
de care faurii pământeni nici nu știu…

Și ea – bătrâna – le-ngroapă ca pe morți
aceste clopote de stejari și de ulmi,
ce scufundate-n pământ mai visau despre culmi
Și dulce prin somn sunau după grelele porți.

***

Plecând

Nopțile uneori se deșteaptă
un clopot, ori geme o treaptă,
ca și cum ar veni cineva, ca și cum
m-ar chema către țara de fum…

***

Primăvara

Apoi deodată zările-nfloresc
Și clopote mari, clopote s-aud,
departe-n cerul vesel și rotund
hulubii albi și roșii se rotesc…

***

Prin el am cunoscut norodul

…În vară când am fost acolo,
la prispele verzi ale țării,
într-o noapte a bătut clopotul.
Cerul era roșu ca sângele
Oamenii răcneau, chiuiau.
În noaptea aceea ardeau
gospodăriile chiaburilor…

***

Veac mare, veac larg

Veac mare, veac larg…
Vestea s-apropie, focul se-apropie.
Câmpia-i plină de tropote.
Dați fuga la clopote!

***

44. Nicolae Labiș

Meșterul

…Însingurat de-un singur gând, smulgându-ți
Ca zdrențe vii părerile de rău
Tu ți-ai strivit sub talpa mânăstirii
Inima ta, tot ce-ai avut al tău.

Dar ți-ai simțit-o renăscând cu larmă
În dangătul de clopot, presimțit
Al veacurilor multe, viitoare,….

***

Momente biografice

… Ea ți-a zâmbit rodind tremurătoare
Multicolore aripi de răcoare
Și glasul ei s-a risipit în melodii
Ca un ciorchin de clopote-argintii,
Iar brațele-i au început să se dezbine
Ca niste șerpi de flacără spre tine….

***

Vârsta de bronz

Clopote grave sunară trezirea
Generației noastre.

***

45. Delia Lucaciu

Poezii legionare

…Adună-te’n palme
De dar și de nectar
De narcise
Îngropate-n vise
Si’n dangăt de clopote
Si’n huiet de tropote
Transilvanie,
Apleacă-te!…

***

Transilvaniei

Transilvanie!
Pământ de soapte de noapte,
De strigăt sălbatic
Răsvrătit,
Neostoit,
In brazde de flori
De fete frumoase
Și morții feciori!

Transilvanie!
Ridică-te!
Calcă prin viață spre moarte!
Ogoaie-ți miresele plânse
Și mamele ninse
De oase călcate'n copite
De hoarde salbatic
Rostogolite!
Adună-te'n palme
De dar și nectar de narcise
Îngroapă-te'n vise
Și'n dangăt de clopote
Și'n huiet de tropote
Transilvanie,
Apleacă-te!

Adună-te'n număr,
Cu număr pornește-te
Val năvalnic
Oprește-te
Doar la sfârșit
Când Munții Carpați
La Bălgradul din cronici
Cu Þara se vor fi unit!
Și atuncea ostoaie-te
Pe brațe'nconvoaie-te
Ca să suspini
Cu miresele plânse
Și mamele ninse
Cu tații bătrâni
În brazde de flori
Cu fete frumoase
Pe morții feciori.

***

46. Alexandru Macedonski

Înmormântarea și toate sunetele clopotului (Armonie imitativa)

Un an, -dînd d-ani, leag-an d-an, - d-ani vani
D-atunci, un lanț întreg s-a format.
D-atunci de cînd în groap-a intrat!
Un an, -dînd d-ani, leag-an d-an, - d-ani vani
D-atunci, un lanț întreg s-a format!

Din turn prelung și vibrător svon,
Prin limbi de clopote sunete da:
Undă-n lacrimi, pe feți undă!
Din turn prelung și vibrător svon,
Făcea mișcat om d-om a să da!
Undă-n ochi lacrămi la tristul ton,
Undă, - undă, - undă, - undă!

***

Mânăstirea

Mânăstirea-și doarme moartea lânga țărm de Acheron…
Oglindindu-se în undă, stâlpi și-arcade se confundă,
Pe când clopotu-nviază tărăgănat și monoton
Un fior ce din aramă zboară-n lung și-n larg pe undă…

***

47. Adrian Maniu

Biserica Neagră

… Dar sus de tot în turlă, un clopot de aramă
Smucit de-un preot negru, se vaietă întruna
În ceruri mohorâte se descompune luna
Și-n fire, lungi, cernite, durerea își destramă.

Zbură privighetoarea. Tăcerea țese șoapte
Pe gurile de clopot deschise în corolă.
Din turla-n care luna a pus aureolă
De-acolo negrul preot stă azvârlit în noapte.

***

Lumina vie

…Iar soarele, din ce în ce mai dogoritor,
dezmiardă pamântul greu, care trudnic naște
din frunze putrede și glodul iernilor,
în sunetul clopotului de Paște…

***

48. A. Mândru (Atanasie Gheorghiu)

Dupa biruință

… Un dangăt lung de clopot și-apoi altul
Din turn răsună blând, ca la-nviere,
Cu grai de-aramă-n stinsă adiere
Cucernic gând ‘nălțând spre Tot-Înaltul…

***

Suceava

… Ca brațe chemând îndurare,
Pe turle stau cruci răstignite;
Un dangăt de clopot vestește
Că-i ceasul de imnuri smerite…

Culese de Ovidiu OANA - PÃRÃU