motto:
Se întâmplă să obosești
Și-atunci te-nchini
Sau te culci să te scoli odihnit.
A treia variantă
te oprești să îți clătești gândirea.


Dragul meu cuvânt, trebuie să fii frate cu tine însuți
Să legi o punte de gând și alta de grai
Iar undeva să se întâlnească amândouă cu aceeași idee
Spre a merge împreună, ideea din gând și din grai, cu tine.

De minte va lua cunoștință orice încercare,
Orice început de ceea ce ia naștere tot în minte
Până când își va pune amprenta ființa ce o conduci
Și atunci vei înțelege ce înseamnă să nu vorbești cu tine însuți.

Timp și spațiu le creezi, cel puțin aparent...
Vei încerca vreodată să ne înțelegi ca un tot, poetule?

Împreună, cuvântul și ideea din gând și din grai
Oferă prin intermediul minții înțelegerea limitei
Accesibilă ființei ce se adaptează la propria-i
Cunoaștere...

Și-atunci ce-nseamnă să nu vorbești cu tine însuți
Fără reguli de comunicare? Poate practic nimic
În timpul și spațiul creat împreună de cuvântul
din gând și din grai și ideea de cuvânt.

Vei încerca vreodată să nu înțelegi ca un tot, poetule?
Cel puțin aparent creezi un spațiu și un timp...

Atunci când cuvântul se va uita pe sine
Va fi atât de altruist încât va ceda timpului
...ideii minții,
...nu va mai avea ce să conducă.