O plantă ornamentală neîngrijită
dă din buruieni o tulpină necăjită,
norii au fost adunați ca să se usuce,
iar râurile-s încuiate să se culce.

Seara în ochi se picură telenovele,
timpanele sunt perforate cu manele,
furtuna trântește o ușă fără clanță,
dar rog oglinzile să-mi cânte o romanță.

Secundele ne sunt săgeți multicolore,
fusul orar e orb nu mai joacă în hore,
un zâmbet sinucigaș lacrima o-mparte,
iar poeții salvează cuvinte de la moarte.

Ne poartă-n ceața obosită un singur dor,
să punem coșmarele de-o clipă la izvor,
s-avem cuib alternativa desăvârșirii,
pusă-n vulcanul înmiresmat al iubirii.

Îngenunchez pe umbra comodă a lunii
cu smerenia credinței și-a rugăciunii,
îmi sunt umbrele de ploaie mângâierile,
iar aripile îngerilor trecătorile.