Între infern şi paradis

am regăsit iubirea-n paraclis,

în slujba ta al meu stăpân,

duhovnic tată,

scump bătrân,

mă iartă.

Tu eşti cuvântul,

milostivul pentru toţi,

eu sunt doar robul

ce mă supun

crucii de piatră de pe caldarâm,

drumul mi-e plin de bolovani

şi anii-s tot mai mulţi,

tot mai golani,

tirani.

Mă leapădă de zdrenţe în pronaos,

închinăciunea-mi jertfă pe altar,

ascultă-mi gândul dincolo de haos,

sărută-mă cu al tău har,

de-a nu avea habar.

Între lumină şi-ntuneric

suflare mi-este lumânarea,

chipul ţi-e tainic

dar crezul mi-i vecinic,

de îndoiala şi necugetarea

ce m-au târât întru păcat,

m-am lepădat.

Mă cheamă în a ta împărăţie,

oblăduiește-mi nemuritorul trai,

cerşescu-ţi primenire,

sfântă împărtăşire,

nepreţuită avuţie,

un colţ de Rai.