Pamantul este nud destinelor noastre .
Hainele stau ascunse in imbratisarile imaginare sufletului
Ce nu e superior corpului vizitat de dureri flamande
Dupa iubiri .
Corpul nu e superior sufletului stapanitor pe Universuri
Ce dirijeaza Cerul cu priviri blande
Mangaiate de astri incalziti de Luna .
De aici ,de sus , serile albastre cad in taine ,
Deznudand lent corpul pe Pamant cu soptiri de asteptari
Inghetate in veniri .
Pamantul este nud si plange in surdini
Cu lacrimi rupte din furtunile Sufletului meu nud
Si golas destinelor noastre inhibate in inimile de piatra ,
Pastrand calmul vesniciei prezente in hainele aruncate
De imbratisarile imaginare sufletului flamand dupa iubiri ,
Flamand dupa regasiri al destinelor noastre pe Pamantul nud .