priveam
universul mulîndu-se
rochie de seară
pe trupul perfect al greșelilor mele
fiecare purtîndu-și justificările discret
bijuterii complice în decolteul
croit precum un alibi imposibil
pe lîngă ele viața
o femeie banală
mereu precaută mereu neliniștită
o femeie care îmi cere bani
și timp
cu o nedisimulată inconștiență
destrăbălîndu-se pe ascuns în teritoriile mele
sau în văzul lumii
la fiecare colț de stare
sfidînd pe singurul bărbat
care nu zîmbea niciodată
care nu pretindea niciodată nimic
impecabil
puțin distrat
destinul