Muierea tînara e bună
Dar țuica-i țuica doar bătrină
Privește-o-n zare
Cum răsare
Ca luna plină dintre dealuri
Ca apa tremurînd pe maluri
De izul ei amețitor
Nu ești bărbat de nu ți-e dor.

Muierile bîrfesc la poartă
C-așa le-a fost ursit de soartă,
Dar fără rost
Că cine-i prost
Să dea licoarea
Pe sudoarea
Unei muieri
Ce poți să-i ceri ?!

In păhărel
E un mister
Cu miezul dulce cristalin
Privi]i-l, \ncă este plin
Dar o mi[care
Din picioare
{i m\na ]i-a [i dus paharul
La buze, să \i gu[ti nectarul.

Ce gest divin !
Acuma vin
Acele ame]eli duioase
Care-]i cotrobăie prin oase
{i ]i se pare
Că \n zare
E[ti ca un zeu
Ca Dumnezeu !

De-ar fi muierea cum e ]uica
O babă fragedă ca puica
Ah, ]i-ai dori
Chiar beat de-ai fi
S-o dai pe g\t [i-apoi să gemi
{i \nc-o dată s-o mai chemi
Să-]i toarne picurand plăcerea-n oase
Cu unduirile-i sfioase .




Dar nu \ncape \n pahar !
Muierea n-are atata har
S`-]i ard` g\tu’
Ci ur\tu’
Sc\rbosul `la obicei
Te cicăle[te p\n`-]i iei
Lumea \n cap [i disperat
Bei ]uic` [i crezi c-ai sc`pat.

Dar te \n[eli! E r`bd`toare
Muierea cu dou` picioare
B\rfe[te, dr`cuie, blesteam`
De cin’ s` aib` d\nsa team`?!
Femeie - ce po]i s`-i mai zici !
Cu cine s` te contrazici ?!
Ea nu-n]elege cum c`-n ]uic`
Nu-i doar pl`cere, e [i munc`.