Ne naștem rar, din ce în ce mai rar
deși murim adjectivând retor
aceleași vorbe fade, ca-ntr-un circ
săbaticii cu gratii în decor

în alveole sterpe, generăm facil
lucidități repetitiv-stângace
ne conturăm absent și maladiv
identități reverberând opace

resuscitări absurde-ale tăcerii
că suntem doi complementari străini
într-un discurs criptat în căutarea
de-a-nțelege verbul "a iubi"!