nu te opri
în miez de întrebare
căluții mei de mare
au sigur, un răspuns
pentru a ta confuză
si stranie mirare
in Atlantida
oarbă
ce-n tine
a pătruns...

priveste adânc,
e cerul
inăuntru
cu toate ale sale
in amfore de lut
si. peste toate astea
zadarnic abisale
sunt visele
din care
băsmesti c-ai fi pierdut
si ultima cărare
de azi inspre trecut...

mâine va fi
un alt poem in proză
cu un alt țărm
si pescăruși
rotați
si liniștea
de intuneric roză
o vei uita
aici
printre atlanți...