mâna ta e luată de sfinți
și-i pusă sa scrie tăceri sau vorbiri
ea se apleacă rostului de minți
ce vor să împace mirese cu miri

așa vrea lumea să fie pe lume
cu partea de avere pusă la dos
căci omul prins în mreji de cutume
nu se oprește din rosul de os

apostolia aceasta se-nfige-n plămâni
ca la un sfânt vrednic de moarte
după ce viața și-a batut pe sâni
cu sarea de suflet de mai departe

din tăcerea ta noi vorbiri se adună
ținând copii de-adevăr sub cunună