Asta da literatură,
Fără umbră de cultură,
(Căci prințesa era-n tură!)
Printre basme de mitici,
Să tot stai să te oftici,
Că sarmalele-i sînt mici...

Se făcea că în Uganda,
Șosea Victor și cu Anda,
Povestesc de zmeul care,
Calcă totul în picioare!

Victor calcă mai cu teamă,
Oana-și pune-n cap cu zeamă,
Chiar sarmaua cea mai mare,
Căci Bogdan nedînd crezare,
Dă cu buzduganu-n soare,
Și le trage o urare:

-Vă ating la intersecții,
De direcții și conecții,
Cu nivele de rutină,
Și-accidente de mașină!

După care, Victor-Anda,
Chiar făcură în Uganda,
Accident, greșindu-și banda,
Cu un cal încurcă-lume,
Ce-i Stoian și-i plin de spume,
Cînd stătea așa...la soare,
Cu o fentă-ncîntătoare,
La o bandă deversoare...

Și aici e toată drama,
Să nu știi care e mama,
'Celui text fără de nume,
Deși-ncearcă să ne-adune,
Editorul dînd speranța,
Că Uganda este-n Franța!

Stau să mă gîndesc, ca pașă,
La sarmaua buclucașă,
Oltenească...presupun,
Cu ardoare îmi tot spun,
De ce oltenașul casa,
Și-o lucrează precum masa,
E rotundă, fără colțuri,
Fără cap și fără bolțuri,
Ca-n fereastra mitică,
De apocaliptică...

În urmași ai genului,
Lelii și catrenului,
Cu așa Șosele multe,
Fără stopuri...fără culte,
Ne rămîne doar speranța,
Că Uganda-ar fi în Franța!