Flăcări de gheață se scaldă în lacrimi
Și-n zbuciumul tandru mi-alunecă clipa,
Iar venele-mi poartă dulceața în patimi -
Acolo... departe - adunându-mi risipa.

Și plâng printre gene aduceri aminte
Din timpuri în care se naște secunda
În care-am zâmbit, peste gheața fierbinte
Zămislind voluptăți... iar iubirea, fecunda,
Prin cețuri turcoaz își chema curcubeul
Cu glas de cocori ce-și căutau primăvara,
Numai cerul din aripi a rămas panaceul
Nadirului alb, deslușindu-i povara.

Nisipuri obtuze prin clepsidre-mi înșiră
Destinul pierdut pe-un tărâm efemer,
Iar instinctu-mi șoptește, pe acorduri de liră,
Că mi-e dragostea atât de aproape de cer.