poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-02-07 | |
S-a uitat în soare până când
Ochii nu l-au mai durut. I s-a părut atunci că n-are sânge, Ci vin fiert îi curge prin vene. I s-a părut că inima îi bate tunete, Iar ochii săi prin fulgere vedeau. Erau doar sori și foc în jurul său, Și se roteau cu timpul laolaltă. Stele pretutindeni răsăreau, Privindu-l și mureau. Răsăreau, privindu-l, și mureau. -Cine ești tu? -Cel ce va să fie. -Cine ai fost? -Cel ce sunt, și cel va să fie. A avut strania senzație că stelele Vor îngheța o dată cu el în noapte. -Cine sunteți? -Noi trebuie să murim, ca să vă nașteți voi. -Cine sunteți? -Noi suntem voi. Toată muzica din ele era absurdă. Tonalitățile ce rătăceau prin perdeaua stelară Rătăceau aberant prin urechi neexistente, Dar ciuntite deja de scânteia înțelegerii De flacăra patosului și a esteticului. Noblețea lor era atât de desăvârșită, Încât cu toate scuipau sânge în batiste de dantelă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate