Sunt eu.
Cel ce incearca sa fie cine nu este,
sunt eu-
prins intre mrejele infometate
ale lui a fi si a nu fi
gata sa se lupte intre ele,
gata sa se devoreze reciproc
doar pentru a-mi picta mie
alegerea.
Sunt eu,
visul dintre visele tale
picatura de ploaie
care se aseamana atat de bine,
oh,atat de minunat
cu o lacrima.
Sunt eu,
acea lacrima de fericire
si acea lacrima de atat de putina
fericire-
care se numeste tristete...
Sunt eu.
Incercarea nemuritoare
de a reusi intunericul,
de a reusi lumina
cu mainile mele goale
si vointa mea nascuta
parca din ziua de maine...
Sunt eu,
fiecare gand de iubire
si fiecare cuvant de aer
rostit de faringele si laringele mele
uitate de crepuscularul zilei.
Sunt eu
cel ce cade in genunchi
si rosteste rugaciunea de salvare
cerului si norilor,
Cel a carui credinta
se inchina adevarului
si necunoscutului...
Sunt eu
cel atat de aproape tie
cat si cel atat de indepartat
incat singura data cand l-ai vazut
a fost pe spatele unei carti postale.
Ah,eu sunt cel ce uita,
ce-si uita numele strigat
de glasurile copacilor
si pietrelor si pasarilor si ingerilor:
sunt eu,
iluzia lui a fi
stand mandra pe doua picioare
neindraznind nici sa urce
nici sa coboare,
la mijlocul drumului-
pe scara catre eternitate.
Sunt eu-
privirea amestecata
de caldura din spatelor norilor
ce nu-si pot gasi
de unii singuri culoarea.
Sunt eu acel geamat
al broboanelor de gheata
expirate plapand
pe geamuri catifelate
iarna in fiecare dimineata,
sunt eu,
cuvantul ascuns feroce
in spatele glasurilor necunoscute
si atat de tematoare
de silabele atat de moi,
cele atat de nenascute,
Si sunt eu
acea grija care pare
sa nu se mai piarda
acea teama instinctiva
si demodata,
care pe cat este de hazardata
pe atat este de calda...
Sunt eu,
toate culorile filmelor mute
care din zgarcenie,
in loc de culoare
mi-au dat mie rolul ei,
si acum eu sunt rosul
si galbenul si albastrul,
si chiar verdele
care uneori pare sa nu se mai termine.
Sunt eu-
simplul spectator
a unei piese barbare de teatru
ramasa aruncata pe scena
cu toti actorii dar fara autor...
sunt eu
bietul inaripat
jefuit de aripi
acum in cautare de inaltimi
la altitudine joasa-
Incalzit in loc de pene
de o carapace de broasca testoasa...
Sunt eu acel fir de nisip
luat de vant in alta parte
dus si incuiat intre paginile nescrise
intr-o oarecare stranie carte,
Sunt eu-
cenusa ramasa
din flacarile mistuitoare ale iubirii,
cenusa misterioasa
abandonata acum pe culmile despartirii.
Sunt eu
ingerul imputinat de glas
un fel de a fi fost odata
si de a nu mai fi ramas,
un fel de a incerca un zbor
peste varfuri de munti prea inalte
si peste el,cel mai de departe nor,
Un fel de a incerca o melodie
la urechile surdului
asezat sub un vultur intr-o poiana
in mijloc de campie.
Sunt eu-
dragostea lipsita de vocale si consoane
dar incoronata cu tacere
din cap pana in picioare
de sus si pana jos
mazgalita toata cu lapte si miere,
Si sunt tot eu
viscolul ce iarna bate aspru la geam
cerundu-ti ajutorul
si implorandu-te sa-l lasi in casa,
tu nu te indupleci
si nu versi nici o lacrima pentru el
cand tot ce el mai arata este
o descumpanitoare grimasa...