poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-02-07 | |
Sunt eu.
Cel ce incearca sa fie cine nu este, sunt eu- prins intre mrejele infometate ale lui a fi si a nu fi gata sa se lupte intre ele, gata sa se devoreze reciproc doar pentru a-mi picta mie alegerea. Sunt eu, visul dintre visele tale picatura de ploaie care se aseamana atat de bine, oh,atat de minunat cu o lacrima. Sunt eu, acea lacrima de fericire si acea lacrima de atat de putina fericire- care se numeste tristete... Sunt eu. Incercarea nemuritoare de a reusi intunericul, de a reusi lumina cu mainile mele goale si vointa mea nascuta parca din ziua de maine... Sunt eu, fiecare gand de iubire si fiecare cuvant de aer rostit de faringele si laringele mele uitate de crepuscularul zilei. Sunt eu cel ce cade in genunchi si rosteste rugaciunea de salvare cerului si norilor, Cel a carui credinta se inchina adevarului si necunoscutului... Sunt eu cel atat de aproape tie cat si cel atat de indepartat incat singura data cand l-ai vazut a fost pe spatele unei carti postale. Ah,eu sunt cel ce uita, ce-si uita numele strigat de glasurile copacilor si pietrelor si pasarilor si ingerilor: sunt eu, iluzia lui a fi stand mandra pe doua picioare neindraznind nici sa urce nici sa coboare, la mijlocul drumului- pe scara catre eternitate. Sunt eu- privirea amestecata de caldura din spatelor norilor ce nu-si pot gasi de unii singuri culoarea. Sunt eu acel geamat al broboanelor de gheata expirate plapand pe geamuri catifelate iarna in fiecare dimineata, sunt eu, cuvantul ascuns feroce in spatele glasurilor necunoscute si atat de tematoare de silabele atat de moi, cele atat de nenascute, Si sunt eu acea grija care pare sa nu se mai piarda acea teama instinctiva si demodata, care pe cat este de hazardata pe atat este de calda... Sunt eu, toate culorile filmelor mute care din zgarcenie, in loc de culoare mi-au dat mie rolul ei, si acum eu sunt rosul si galbenul si albastrul, si chiar verdele care uneori pare sa nu se mai termine. Sunt eu- simplul spectator a unei piese barbare de teatru ramasa aruncata pe scena cu toti actorii dar fara autor... sunt eu bietul inaripat jefuit de aripi acum in cautare de inaltimi la altitudine joasa- Incalzit in loc de pene de o carapace de broasca testoasa... Sunt eu acel fir de nisip luat de vant in alta parte dus si incuiat intre paginile nescrise intr-o oarecare stranie carte, Sunt eu- cenusa ramasa din flacarile mistuitoare ale iubirii, cenusa misterioasa abandonata acum pe culmile despartirii. Sunt eu ingerul imputinat de glas un fel de a fi fost odata si de a nu mai fi ramas, un fel de a incerca un zbor peste varfuri de munti prea inalte si peste el,cel mai de departe nor, Un fel de a incerca o melodie la urechile surdului asezat sub un vultur intr-o poiana in mijloc de campie. Sunt eu- dragostea lipsita de vocale si consoane dar incoronata cu tacere din cap pana in picioare de sus si pana jos mazgalita toata cu lapte si miere, Si sunt tot eu viscolul ce iarna bate aspru la geam cerundu-ti ajutorul si implorandu-te sa-l lasi in casa, tu nu te indupleci si nu versi nici o lacrima pentru el cand tot ce el mai arata este o descumpanitoare grimasa...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate