Umblă vântul prin rețele, noaptea-i veac fără sfârșit.
Sboară gândurile mele și se pierd în infinit...
Cine-s eu? mă-ntreb adesea, gând mistuitor și greu:
Dintre câți trăiesc în mine, cine sunt – știu numai eu.

Luni

...Se rotesc fulgi de zăpadă
Și se pierd în noaptea grea.
Luna mare stă să cadă
Peste câmpul alb de nea.

I
Cine sunt? Simt în străfunduri răzvrătire de haiduc
Hăituit mereu de poteri, rătăcind prin câmpi, năuc.
Cruntă-mi este răzbunarea, sângeroasă spada grea –
Nu știu mila și iertarea când mă lupt cu cineva.

Marți

Nistrul spumegă în praguri
Vânăt, rece, ‘nvolburat,
Se oprește-apoi în vaduri,
Loc de veci netulburat...

II
Cine sunt? O balalaică plânge dragostea de ieri;
Suspinând dup-o rusoaică, -n vis mă pierd seri după seri.
Mi-a rămas inima frântă, peste Nistru, undeva –
Numai visul mă alintă și-mi descântă dragostea.

Miercuri

Sboară caii vulturește,
Ceru-i boltă de topaz,
Acolo-unde-nflorește
Trandafirul de Șiraz.

III
Cine sunt? Prin stepa largă călăresc aripi de vânt –
Soră-mi este iapa șargă: lupt mereu, petrec și cânt.
Numai “Bir Nimrud”-ul știe cine-s eu, de unde vin...
Mă desparte-o veșnicie de Ceahlăul Carpatin.

Joi

Lin adie briza mării
Duh de vis peste Bosfor:
În azurul înserării
Sângerează-un colț de nor...

IV
Cine sunt? Pe puntea mare, sprijinit de balustradă,
Cânt pierdut în depărtare, mării dragi, o serenadă.
Stropi de spumă diamante – irizează curcubee,
Vin sirene și bachante în adâncuri să mă ieie.

Vineri

...Clocotește în baloane
Elixirul veșniciei –
În bordeie și saloane, toți sunt
Robi nimicniciei...

V
Cine sunt? În eprubete se-nfiripă altă lume:
Doar formulele discrete cunosc taina fără nume.
Despre viață, despre moarte, nici o lacună nu am –
În borcane și retorte, eu creez “Noul Adam”.

Sâmbătă

...Peste dune luna plânge
Și-n amurgul african
Nilul pare râu de sânge,
Sfinxul – stâncă de mărgean...

VI Cine sunt? O dulce fată, în decor de feerie
Din ghitara fermecată lăcrimează nostalgie.
Fluiere și tamburine plâng povești orientale.
Doruri noi aprinde-n mine cântul vrăjilor fatale.

Duminică

Vântul încrețește marea,
Spuma valul încunună
Și-ntr-o clipă frământarea
Se preface în furtună...

VII
Cine sunt? Pe baricade flutur steagul răzvrătirii –
În vârtej ridic noroade pentru ceasul izbăvirii.
Cade ‘lutul’ de pe mine și, văpaie de credință,
Mă avânt spre noi destine de calvar sau biruință.

Cine sunt? În nopți de veghe, caut să dezleg misterul:
Sboară gândul mii de leghe, ocolind pământul, cerul...
Gânduri, vise, frământare, în zadar mă-ntreb mereu
Căci răspunsul la-ntrebare-l știe unul Dumnezeu.

Simt în orice strop de sânge altă viață și chemare.
Sufletul sărman se frânge zbuciumat fără-ncetare.
Toți strămoșii sunt în mine: mii de vieți înverigate
În același lanț ce ține suflete încătușate.

Cine sunt? În lumi de stele rătăcesc mereu pribeag
Și în visurile mele caut un prieten drag...